Scrisoare Pentru Domnu' Președinte - Dragonu AKA 47, Stres, Flou Rege

E-o scrisoare pentru domnu preşedinte, ţineţi minte că inima simte printre

cuvinte şi pilde

Sunt mii de români ce trăiesc în colibe şi libertatea e să fii pretutindeni

Consider un lider de stat care vinde păduri, întreprinderi şi cât cuprinde

o-ntinde, Vin

Pregătiţi să prezinte populaţiei cuvinte stupide

Acela e-un preş, nu preşedinte

Ghidat de evrei şi vite cosmopolite

E prea scump biletul la CFR

Ion Iliescu e spion KGB

Serviciul secret URSS

In senat şi parlament — băieţii din PCR

Se joacă de-a politica şi legile sunt încălcate, taxe şi impozite

Elena Băsescu ne-aduce legale

Se taie din pensii şi bani de mâncare

Românii n-au bani de-un concediu la mare

Cam paradoxal marinare, ye…

V-am spus ce-am in cap

Domnu' preşedinte, stiti ce, v-am pupat! praaaaaaaa!

Din ţară n-am plecat şi Illuminati încă nu m-au împuşcat. Cam aşa man…

O ţară creştină, suspină, se-nchină

Cerşind doar lumină deplină, divină

Dar cărma se-nclină îngropând în surdină

Multe secrete gen capela sixtină

Si multe invenţii ca gripa porcină

Sau o gripă pentru fiecare animal din grădină

Acum te-ntreb, pentru asta cine-i de vină?

Si cum se poate ca un şef de stat să le sunţină?

Dai aviz de mediu la Roşia Montană

Vinzi flota, dai tot, dar bagă de seamă

Că noi trăim o dramă, dai tot de pomană

Ne laşi fără hrană, băi damingeană

Citeşte-mi scrisoarea, oroarea, teroarea

Dar unde ţi-e onoarea, acuzi un rege cu trădarea…

Nu cunosc sudoarea, ascultă-mi urarea

Sper s-ajungi să dormi cu peştii dacă tot îţi place marea!

Scrisoare pentru preşedinte

De ce ne minţi, de ce n-ai minte

De ce pretinzi că ne reprezinţi

Când tot ce simţi e să ţii cărma cu forţa

Să fii bogat ca Sforza, Medici, Borgia

Medici din ţară n-au cu ce să ne salveze

Profesorii se plictisesc în şcoală, elevii nu vor să lucreze

Si când uităm datoria de la măturatu-n stradă sau când vrei s-o conduci

România e-n paragină, imagini triste

Cetăţi dadice în ruină, castele renascentiste

Istoria şi conştiinţa colectivă

Se uită, ţara doarme fără nicio perspectivă

Şi uite, cum fără autostrăzi e trist, nu?

Comunicăm greoi, cum să ne ridicăm turismul?

Atât de mult dezgust ca să-mi termin scrisoarea

Te acuz pentru neamul român care şi-a dat suflarea…