Frustrarea - F.Charm, Dare

O vorba mare mi-a zis tata

Si m-am lovit de ea toata viata

Cand ajungi sus, ei se vad prea jos

In spate te vorbesc urat, in fata frumos

C-asa-i aproapele meu, un om cu suflet mare

Se bucura prea tare si pare ca il doare

Si pune pe rana sare, in ochi are doar frustrare

Ca-l mananca gelozia cand unu are si el n-are

Si-l vad cum se consuma-n el

Ca de ce dracu am eu mai mult ca el in portofel!

Oamenii-s facuti sa se iubeasca

Dar oamenii sunt javre, ce-asteapta sa loveasca

Oamenii pot sa te duca sus

Dar vezi ca oamenii-o sa strige ca ei acolo te-au pus

Tata mi-a zis: Bogdane-asculta bine

Astia se hranesc cu ce ai mai bun in tine

N-ai sa-i vezi vreodata, cu stomacul gol

Ca e plin cu durerea ta si frustrarea lor!

Tatal meu imi spune

Sa nu mai cred in lume

Frustrarea e o boala

Sora cu invidia

Tatal meu imi spune

Ca frustrarea lasa urme

Si lumea ma raneste doar sa-mi vada lacrima

Strofa 2:

Cine te pune sa mananci cu pofta de sub unghie?

Si ura te-mpinge sa-ti pui de gat o franghie

Omule ce te-ncalzeste daca pic in hau?

Cand soarta ma loveste, tu ma impingi mai rau?!

Pana si industria e plina de frustrare:

«Eu nu fac feat.

cu ala, ca-i fac numele prea mare»

Doar frustrati de calitate, oameni plini de caracter

Se stiu ei mult prea bine, la cine ma refer

Alti oameni cu principii se uita si-n curtea ta

Ti-ar vrea hainele, masina chiar si pe nevasta-ta

Se bucura daca banca vine casa sa ti-o ia

Ca doarme mai bine noaptea cu nefericirea ta

Omul se macina, din orice pricina, te vrea-n paragina

Viata lui se clatina, din sarcina vrea platina

Imi iau valiza plec sa caut niste soare

Sa stau macar o clipa, ferit de animale

Tatal meu imi spune

Sa nu mai cred in lume

Frustrarea e o boala

Sora cu invidia

Tatal meu imi spune

Ca frustrarea lasa urme

Si lumea ma raneste doar sa-mi vada lacrima